Ivan Turbinca, de Ion Creangă

 „Pașol na turbinca, ciorti!”              „Pașol, vidma, na turbinca!”

   Astăzi o să vă povestesc despre un soldat rus, care era bătrân și mai-marii lui, l-au slobozit din oaste, dându-i două carboave de cheltuială. Mergând către casă, se întâlni pe drum cu Dumnezeu și Sfântul Petre, care s-au deghizat în cerșetori, el fiind un om bun, le-a dat cele două carboave primite: „Dar din dar se face raiul. Na-vă!”

   Dumnezeu, văzând bunătatea lui, i-a înapoiat banii și drept răsplată i-a blagoslovit turbinca, să poată intra în ea, orice dorea Ivan și să nu iasă fără voia lui. Dumnezeu îi zice, după ce se satură de umblat prin lume să îi slujească Lui.

   Ivan ajunse la poarta unui boier și ceru găzduire, acesta fiind un zgârcit, îl culcă în case nelocuite, unde zicea el că era necuratul. După ce stinse lumânarea,Ivan simți că cineva îi trase perna de sub cap, se trezește și începe a căuta prin casă, nimic.

   Când să ațipească din nou, auzi multe glasuri, unele miorlăiau, altele covițau, orăcăiau, fel de fel de glasuri schimonosite. Atunci Ivan strigă să treacă în turbincă și dracii intrară, apoi Ivan o legă la gură și adormi cu capul pe dânșii. Scaraoschi, căpetenia dracilor, plecă după slugile lui, după ce îl plesni pe Ivan, ajunse și el în turbincă. Dimineață, îi spune că i-a curățat casa de draci, boierului și îi cere niște palce (nuiele) - „ Luând câte pe-un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele, de-i crăpa pelea ”.

   Ivan, porni la drum, către poarta raiului. Ajungând, îl întrebă pe Sf. Petru, dacă au tutun, băutură, lăutari, etc., îi răspunde că ceea ce caută găsește în iad. Plecă îndată către iad și pune același întrebări, la care răspunsul este afirmativ. Dracul de la poartă îi deschide și toți rămân surprinși văzând că este Ivan Turbinca. După o vreme în care chefăluiește cum dorește, dracii vor să scape de Ivan, atunci Tălpoiul iese afară face multă gălăgie, auzind Ivan iese brusc afară cu pușca pe umăr. Talpa-iadului și dracii, închid poarta și pun zăvoarele.

   Ivan se întoarce la poarta raiului și o păzește pe dinafară. La un moment dat vine Moartea, să primească ordine de la Dumnezeu. Ivan o bagă în turbincă și îl întrebă pe Dumnezeu ce porunci are pentru ea. Îi răspunde că trebuie timp de trei ani, să ia numai oameni bătrâni ca el, Ivan îi zice că trebuie să roadă numai pădure bătrână, timp de trei ani. Vine Moartea, iarăși la Dumnezeu după porunci, Ivan procedează la fel, îi dă alte porunci , trei ani să roadă pădure tânără, apoi alți trei ani smicele și lăstari. Dumnezeu știa de toate astea, dar dorea să mai facă și pe placul lui Ivan.

   După cei șase ani, Moartea veni și Ivan o băgă în turbincă dar nu-i mai spuse lui Dumnezeu. Când a fost întrebat, ea răspunse că e acolo, atunci Dumnezeu îi luă turbinca, îi dădu drumul și îi spuse lui Ivan că după trei zile Moartea îi va lua sufletul. Ivan o păcăli pe Moarte, să se așeze în locul lui în coșciug, apoi trânti capacul. Dumnezeu află și despre asta, îl pedepsi pe Ivan, să nu mai moară niciodată.

   Ivan cel fără de moarte a trăit veacuri nenumărate.

Pe săptămâna viitoare !!! 👦👧

Povestea lui Stan Pățitul, de Ion Creangă

                                               „De urât mă duc de-acasă

                                                 Și urâtul nu mă lasă;

                                                 De urât să fug în lume,

                                                 Urâtul fuge cu mine.”

       Astăzi o să vă povestesc, despre un flăcău, pe care îl chema Stan. Era un băiat muncitor, care și-a făcut o avere destul de frumușică, dar era singur.

      Se tot gândea să se însoare, dar nu era hotarât, așa că anii treceau. Într-una din zile, își face mămăligă îmbrânzită și pleacă în pădure, după lemne. După ce se ospătă, îi mai rămase, o bucățică mămăligă, pe care o pune pe o teșitură, gândindu-se că o va mânca vreo lighioanie și va spune bogdaproste.

      Tot în acestă zi căpetenia dracilor, Scaraoschi, dă poruncă dracilor să vâre vrajbă între oameni, pe mare și pe uscat. Unul dintre ei, apucă în pădure, găsi mămăliga lăsată de Stan și o mâncă, dar nu găsi nici un om să provoace necazuri și se întoarce la stăpânul său. Scaraoschi, îl întrebă, dacă a zis ceva, când a mâncat, fiindcă în gândul omului - era să zică bogdaproste. Drept pedeapsă, dracul primi, să-l slujească pe Stan , trei ani și să se tocmească a lua din casa lui ce va fi de trebuință la Talpa iadului.

     Dracul se prefăcu într-un băiat necăjit, ce apăru la poarta lui Stan, sub numele de Chirică. Stan îl primi în casă, după ce îsi potoli cei trei câini (Hormuz, Bălan, Zurzan), îl plăcu pe Chirică și se tocmi pentru trei ani. În decursul a doi ani, Ipate(al doilea nume a lui Stan), făcu o avere bunicică cu ajutorul lui Chirică. Băiatul îi zise că ar cam fi vremea pentru însurătoare, fiind înstărit, dar Ipate nu vroia să audă, zise că nu are grâu destul. Chirică îl trimise la moșia vecinului, să îi spună că o va secera și să îi dea grâu cât poate duce în spate. Boierul căzu la tocmeală, Ipate și Chirică au muncit pe zi, iar noaptea după ce adormi Ipate, chemă toți draci și se puse pe treabă. Dimineață, când se trezi Ipate, totul era mântuit. Chirică luă gireada cea mare, iar Ipate luă bani, de la boier, de frică să nu rămână fară grâu.

     Acum având avere, Chirică îi zise că ar trebui să se însoare. Îi zice să meargă duminica la horă, să-și aleagă o soție cu o singură coastă de drac. A treia duminică, Ipate o găsi, se însură, iar după un timp soția îi aduce pe lume un băiat. Socrul lui Ipate, veni să îi cheme la o nuntă, dar Chirică îl învăță să spună că are treabă și va merge soția cu copilul, apoi va veni și el. Chirică îl schimbă pe Stan, acesta se duce la o bătrână, pe care o roagă să o cheme pe soția lui. Aceasta o aduce, soția nu își recunoscu bărbatul, după ce le-a dat de băut până au adormit, Ipate luă copilul și plecă acasă. Dimineață, când se treziră, văzând că nu e copilul, bătrâna plănui să dea foc casei, cu motanul ei (înfășurat), să creadă lumea că a ars, copilul.

      Soția plecă către casă, o băgă pe bătrână într-un sac, să stea acolo până va pleca Chirică, fiindcă în ziua aia, se împlineau cei trei ani. Ajunsă acasă, începu a boci după copilul pierdut. În acel moment, Chirică intră și îi scoate a patra coastă, de drac și o făcu femeie cumsecade. Îl aduce pe copil, iar femeia îngheță de frică. După ce îi sărută mâna lui Ipate, își luă rămas bun, înfășcă sacul de după horn se făcu nevăzut.

       Stan pățitul, a fost slujit de un drac, timp de trei ani, numai pentru un boț de mămăligă, găsit în pădure și pentru un putregai de căpătâî ce trebuiește la talpa-iadului.

                            Ipate, a trăit fericit cu familia lui, până la adânci bătrâneți.

                                     Pe săptămâna viitoare !!!!!! 👦👧 

Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă

                               Astăzi o să vă povestesc despre un tânăr fecior de crai, care pleacă în lume, să urmeze la tronul unchiului său, Verde-Împărat.

                             Cred că ați ghicit, este vorba despre Harap-Alb, botezat de spân, după ce l-a închis în fântână și l-a obligat să-și schimbe identitățile.

                      Drumul este lung și plin de primejdii, dar mezinul este ajutat, la început de o bătrână cerșetoare, care-l sfătuiește să ceară tatălui său: calul, armele și hainele din tinerețe. Calul se dovedește a fi fermecat, mezinul primește de la tatăl său, blana de urs și niște sfaturi înțelepte: să nu vorbească cu oamenii roșii sau spâni.

                     Cutreieră timp îndelungat, îi apare în cale un spân, care i se arată sub trei înfățișări diferite, îl înșală pe fiul de crai iar acesta îi devine slugă. Ajunși la Verde-Împărat, spânul este primit cu alai, iar Harap-Alb, este trimis la grajduri.

Harap-Alb, primește două misiuni grele, să aducă o salată rară (grădina ursului) și o piatră nestemată (fruntea cerbului). Cu ajutorul bătrânei, care se dovedește a fi Sfânta Duminecă, reușește să le finalizeze.

A treia misiune, este să o aducă pe fata Împăratului Roșu. Drumul este foarte lung, iar Harap-Alb, în călătoria sa face fapte bune: ajută un roi de albine și niște furnici, primind de la acestea câte o aripă fermecată. 

Se împrietenește cu cinci făpturi ciudate:

• Gerilă
• Flămânzilă
• Setilă
• Ochilă
• Păsări-Lăți-Lungilă

care se oferă să-l ajute. Cu ajutorul lor, Harap-Alb, reușește să depășească încercările primite de la Împăratul Roșu și de la fiica acestuia - o întrecere între turturică și cal (cine va aduce primul, trei smicele de măr dulce, apa cea vie și apa cea moartă). După ce reușește, o primește pe fiica acestuia, să o ducă spânului. Ajunși la Verde-Împărat, fata spune adevărul, iar spânul fiindcă a fost trădat, îi taie capul lui Harap-Alb.

Calul fermecat, îl aruncă din înaltul cerului pe spân, omorându-l. Fata îl readuce la viață pe Harap-Alb, cu trei smicele de măr dulce, apă moartă și apă vie.

                           Verde-Împărat le dă împărația și binecuvântarea, celor doi.

Pe săptămâna viitoare !!!!   👦👧

Micul prinț - Antoine de Saint-Exupéry

              Aș vrea să vă prezint cartea  „Micul prinț”  scrisă de Antoine de Saint-Exupéry.

     În această carte este vorba despre un băiețel, care își ducea viața pe o planetă mică -   asteroid B-612, undeva departe de Pământ, aterizează într-un deșert, unde îl întâlnește pe   autor.

     Ar fi trăit linștit acolo, dacă nu ar fi răsărit o floare, care i-a stârnit sentimente de: admirație, bucurie, neliniște, derută. 

     Micul prinț pleacă în lume ca să învețe. Vizitează mai multe planete, întâlnește diverși     oameni, pe care i-am enumerat mai jos.

• Floarea, de pe asteroid
• regele
• vanitosul
• bețivul

• omul de afaceri
• Lampagiul
• Geograful
• Șarpele
• Floarea cu trei petale
• Vulpea
• Acarul
• Negustorul
• Trandafirii

   Pe Pământ, profesorul de la care a învățat foarte multe, a fost o vulpe, care i-a dat foarte multe exemple despre relații și legăturile dintre cei care se iubesc.

   Mesajele vulpii sunt fără îndoială, cele mai faimoase citate ale cărții, pentru că ele arată relațiile umane.

    „Devii responsabil, pentru totdeauna, pentru ce ai îmblânzit.”

         Mai multe detalii despre aventurile Micului Prinț și despre lucrurile învățate de el, le veți        afla citind cartea.  

         Votată cea mai bună carte a secolului al XX-lea în Franța, Micul prinț este cea mai tradusă carte din lume după textele religioase și una dintre cele mai bine vândute cărți publicate vreodată.
 

        • 300 de traduceri oficiale (inclusiv in braille) • 2 milioane de cărți vândute anual în toată lumea • 400 de milioane de cititori