Soacra cu trei nurori, de Ion Creangă

 

     Era odată o babă care avea trei băieți. Și baba fusese strângătoare și vrând să aibă băieții lângă ea, mai ridică două case în curte, una la apus, una la răsărit. Când veni vremea de însurătoare pentru băiatul cel mare, baba îi găsi nevastă și după ce făcură nunta, începu s-o asuprească și s-o certe pe noră. O punea la multe munci, o punea să muncească noaptea și îi dădea mâncare cu porția. Îi mai spuse și că are un ochi la ceafă care stă tot timpul deschis și veghează la ce face ea.

     După ceva timp, baba îl însură și pe băiatul cel mijlociu și continuă în același fel și cu nora cea nouă. Nora cea mare îi spuse nurorii mijlocii secretul soacrei cu ochiul atoatevăzător, și amândouă se puseră pe muncă suportând în continuare umilințele soacrei.
Când veni vremea de însurătoare pentru băiatul cel mic, baba vru să-i găsească fată, însă până să facă ea asta, băiatul își găsi singur o mireasă și veni cu ea acasă.

     După ce făcură nunta, băieții se duseră iar la muncă și cele trei nurori rămaseră singure acasă cu soacra. Nora cea mică se cam codea la muncă și celelalte fete îi explicară cum stă treaba cu ochiul soacrei care vede tot. Fata cea mică nu crezu și le întrebă pe fete ce este de mâncare. Nurorile cele mari îi dădură niște mămăligă rece și niște ceapă și îi spuseră  că restul de mâncare este al soacrei.

     Fata cea tânără își făcu planul și pregăti numai bunătățuri, și împreună mâncară și băură până le apucă cântatul și jelitul. Când se trezi baba, le auzi pe nurori jelind-o și văzu pene de la găinile mâncate și harababură prin curte. Baba se supără foarte tare și de atunci începu să le asuprească și mai rău.

     Într-o zi, fata cea mică sătulă de răutatea soacrei, făcu un plan și îi spuse primei nurori, să o ia pe babă și s-o dea cu capul de peretele dinspre răsărit, iar celei mijlocii, s-o dea cu capul de peretele dinspre apus.
Toate trei intrară în casă peste babă și îi străpunseră limba cu un ac, ca să nu mai poată vorbi. Apoi nora cea mare și cea mijlocie începură s-o dea pe soacră cu capul de pereți, iar cea mică o trântește jos și o lovește cu picioarele.

     Nu mai trecu mult și veniră și băieții de la muncă. O găsiră pe mama lor aproape moartă și fără să poată să vorbească, încerca să le explice prin semne ce se întâmplase. Arătă spre nora cea mare și spre peretele de la răsărit, spre nora cea mijlocie și spre peretele de la apus, și spre nora cea mică și podeaua casei.

     Nora cea mică le explică băieților că mama lor vrea să le împartă averea astfel: Băiatul cel mare și nevasta lui să ia casa de la răsărit, băiatul cel mijlociu și nevasta lui să ia casa de la apus, iar cel mic și nevasta lui să rămână în casa bătrânească. După  o zi soacra muri, iar fii ei și cu nurorile se mutară fiecare la casele lor, după cum spusese nora cea mică.

Pe săptămâna viitoare !!! 👦👧

Povestea porcului, de Ion Creangă

 

      Erau odată doi bătrâni care trăiau într-o cocioabă sărăcăcioasă. Ei își doreau foarte mult un copil, iar babei i-a venit ideea ca moșul să se ducă în pădure şi orice găsește, om, animal, pasăre sau altceva, să-l ia și să-l crească împreună. Moșul găsi într-o băltoacă, o scroafă cu doisprezece purceluși. Cel de-al doisprezecelea purceluș, era slab și prăpădit, că nu putea ieși din noroi. Moșul îl prinse și îl băgă în traistă. Mare a fost bucuria babei, care l-a tratat ca pe copilul ei. 

Așa începe - Povestea porcului....

      Într-o zi, împăratul a anunţat că vrea să-şi cunune fata cu cel care va face un pod decorat cu mii şi mii de nestemate, iar dacă nu va reuşi să-l facă, atunci i se va tăia capul celui care a îndrăznit. De dorinţa împăratului a auzit şi porcul, care le-a spus părinţilor că vrea şi el să încerce.
      Atunci, moşul l-a luat şi s-a dus cu el la împărăţie, unde împăratul a acceptat dorinţa acestuia şi i-a permis să facă podul, dar i-a spus să-l termine într-o zi, dacă mai vrea să-i stea capul pe umeri. Spre uimirea tuturor, podul era făcut a doua zi dimineaţa, iar cocioaba sărăcăcioasă a moşnegilor se transformase într-un palat mai uimitor şi mai strălucitor decât al împăratului. Împăratul nu a mai avut ce să facă şi şi-a dat fata de soţie porcului. După un timp, tânăra împărăteasă s-a dus în vizită la părinţii ei şi le-a zis că bărbatul ei îşi lepăda noaptea pielea de porc şi devenea un fecior de împărat foarte frumos. Împăratul a sfătuit-o să nu facă nimic, dar împărăteasa a învăţat-o să ardă pielea de porc, ca să scape de ea. Atunci bărbatul ei s-a trezit înspăimântat şi a certat-o pentru ce a făcut, i-a spus că îl cheamă Făt-Frumos şi locuieşte la Mănăstirea-de-Tămâie, iar un vârtej înfricoşat l-a ridicat şi s-a făcut nevăzut. Un cerc de fier îi încinsese prinţesei mijlocul, iar ca acesta să plesnească şi să se nască pruncul pe care-l aştepta trebuia ca el să pună mâna lui dreaptă pe cercul de fier.
      Într-o zi, împăratul a anunţat că vrea să-şi cunune fata cu cel care va face un pod decorat cu mii şi mii de nestemate, iar dacă nu va reuşi să-l facă, atunci i se va tăia capul celui care a îndrăznit. De dorinţa împăratului a auzit şi porcul, care le-a spus părinţilor că vrea şi el să încerce.
      Atunci, moşul l-a luat şi s-a dus cu el la împărăţie, unde împăratul a acceptat dorinţa acestuia şi i-a permis să facă podul, dar i-a spus să-l termine într-o zi, dacă mai vrea să-i stea capul pe umeri. Spre uimirea tuturor, podul era făcut a doua zi dimineaţa, iar cocioaba sărăcăcioasă a moşnegilor se transformase într-un palat mai uimitor şi mai strălucitor decât al împăratului. Împăratul nu a mai avut ce să facă şi şi-a dat fata de soţie porcului. După un timp, tânăra împărăteasă s-a dus în vizită la părinţii ei şi le-a zis că bărbatul ei îşi lepăda noaptea pielea de porc şi devenea un fecior de împărat foarte frumos. Împăratul a sfătuit-o să nu facă nimic, dar împărăteasa a învăţat-o să ardă pielea de porc, ca să scape de ea. Atunci bărbatul ei s-a trezit înspăimântat şi a certat-o pentru ce a făcut, i-a spus că îl cheamă Făt-Frumos şi locuieşte la Mănăstirea-de-Tămâie, iar un vârtej înfricoşat l-a ridicat şi s-a făcut nevăzut. Un cerc de fier îi încinsese prinţesei mijlocul, iar ca acesta să plesnească şi să se nască pruncul pe care-l aştepta trebuia ca el să pună mâna lui dreaptă pe cercul de fier.
     Podul cel minunat a dispărut şi el, iar palatul s-a transformat din nou în cocioabă. Supărată că a ascultat de sfatul cel rău, prinţesa a plecat la drum să-şi caute bărbatul. A întâlnit-o pe Sfânta Miercuri, care a hrănit-o şi i-a dat o furcă de aur care torcea singură, apoi, după un an de zile, a cunoscut-o şi pe Sfânta Vineri, de la care a primit o vârtelniţă de aur care depăna singură. Aceasta a îndrumat-o spre sora lor mai mare, Sfânta Duminică, iar aceasta a chemat toate vietăţile şi le-a întrebat unde este Mănăstirea-de-Tămâie. Doar un ciocârlan şchiop a ştiut să îi zică, iar sfânta i-a poruncit să o ducă pe prinţesă acolo.
      Abia după un alt an de călătorie au ajuns la Mănăstirea-de-Tămâie, într-un tărâm fermecat. Ciocârlanul a învăţat-o pe prinţesă să se ducă la o fântână şi să scoată obiectele magice primite de la sfinte. O slujnică a văzut-o acolo şi i-a spus stăpânei sale, care era chiar vrăjitoarea Ştirba-baba-cloanţa, Talpa-Iadului, care-l fermecase pe Făt-Frumos. Aceasta a vrut şi ea să vadă minunăţiile şi a chemat-o pe prinţesă la palat. Biata prinţesă şi-a dat pe rând cele trei daruri, în schimbul unor nopţi lângă soţul ei. Spera ca acesta să-i pună mâna pe cercul de fier şi să poată naşte copilul. Dar vrăjitoarea îi pusese lui Făt-Frumos ceva în lapte ca să doarmă, deci acesta nu a auzit-o în primele două nopţi. Abia în a treia noapte împăratul nu a mai băut laptele, fiindcă un credincios al său văzuse totul şi i-a spus ce s-a întâmplat. De data aceasta, el a auzit-o pe împărăteasă şi şi-a pus mâna pe cerc, iar împărăteasa a născut numaidecât pruncul. Ea i-a povestit bărbatului ei prin ce a trecut, iar acesta a pedepsit-o pe hârca de babă care-l prefăcuse în purcel.
      Cei doi s-au întors acasă şi au făcut nuntă mare, spre bucuria moşnegilor şi a părinţilor împărătesei.

                 “Și s-a adunat lumea de pe lume la această mare și bogată nuntă, și a ținut veselia trei zile și trei nopți, și mai ține și astăzi, dacă nu cumva s-a sfârșit.“

Pe săptămâna viitoare !!! 👦👧