Povestea unui om leneș, de Ion Creangă

      Într-un sat trăia odată un mare leneș, încât nu-și mesteca nici mâncarea din gură. Și cu toate că sătenii au dorit să-l ajute și să-l scoată din lenevie, acest lucru nu s-a întâmplat.

     Într-o zi, sătenii se gândesc să scape satul de acest leneș, să nu se mai ia și alții după el, îl pun în căruță cu gândul de a-l duce la spânzurătoare. Pe drum, ei se întâlnesc cu o doamnă care crede că leneșul este bolnav și îi întreabă pe oameni unde au plecat cu el.

     Când a aflat adevărul, doamna s-a oferit să-l ia acasă pe leneș și să-l pună în hambarul ei care era plin cu posmagi, din care bărbatul să mănânce până la sfârșitul vieții.

     Leneșul însă a întrebat-o pe doamnă dacă posmagii sunt muiații, pentru că el nu este dispus să îi înmoaie. Auzind una ca asta, femeia îi lasă pe săteni să plece cu leneșul și să facă ce aveau de gând. 

              Pe săptămâna viitoare !!! 👦👧

Moș Ion Roată și Vodă Cuza, de Ion Creangă

 

     Ţara freamătă de emoţie. Mitropoliţi, episcopi, boieri şi ţărani de frunte iau parte la Divanul ad-hoc. Aici, se află şi Moş Ion Roată, ţăran cinstit şi cuviincios, dar şi neîncrezător în meşteşugul vorbelor boiereşti.

      Acesta, cu înţelepciune, roagă pe boierul tânăr ce vorbea cu însufleţire, să fie mai aproape de graiul moldovenesc, să folosească vorbe şi pe înţelesul omului simplu.
Vorbele lui Moş Ion Roată deranjează şi un boier oarecare îl jigneşte profund pe ţăranul de frunte. Acesta, cu adâncă cuviinţă, nepierzându-se cu firea, vorbeşte în dulcele grai moldovenesc, arătându-şi mâinile spre toţi, deoarece acestea ofereau traiul îmbelşugat al boierilor.Dacă toţi boierii se simt jigniţi, domnul Vodă Cuza îi întinde mâna cu onoare ţăranului de frunte, fiind mândru că ţara are asemenea oameni.
Unirea a urmat firesc, iar la câţiva ani buni, timpul îi aduce iarăşi la un loc pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi Moş Ion Roată.

     Ţăranul de frunte cade în genunchi, cu toată vârsta sa, în faţa domnitorului, cerând dreptate. Vodă Cuza, numindu-l: ,, prieten şi tovarăş vechi" îl îndeamnă la cuvânt. Cu lacrimi în ochi, Moş Ion Roată povesteşte, în dulcele grai moldovenesc, câte i-a făcut boierul în tot acest amar de vreme: l-a adus la sapă de lemn, scuipându-i şi obrazul când îi trecuse pragul pentru a cere dreptate.

     Domnitorul îi lasă dar de bani lui Moş Ion Roată, dar aceştia sunt insuficienţi pentru sufletul lui. Frumos, cald şi cu-adâncă răscolire îşi întreabă domnitorul ce va face cu ruşinea pricinuită.La asemenea cuvânt, gestul domnitorului putea fi doar unul: sărută obrazul scuipat. Astfel, grosolănia boierului oarecare este rasă de nobleţea şi curăţenia dată doar oamenilor aleşi.

             Pe săptămâna viitoare !!!👦👧

Moș Ioan Roată și Unirea, de Ion Creangă

 

„ Unde-i unul nu-i putere,

La nevoi și la durere;

          Unde-s mulți puterea crește,

      Și dușmanul nu sporește.”

     Boierii moldoveni se pregăteau să facă Unirea Moldovei cu Țara Românească. Au chemat la Iași. câțiva țărani fruntași. Când au ajuns, i-au îmbrăcat frumos și i-au dat în seama unui boier, care trebuia să le explice de ce au fost chemați.

    Boierul le spune că trebuie să facă Unirea, pentru întărirea neamului românesc, să fie o singură țară, au același grai, credință, port. O parte din țărani au înțeles, dar Ioan Roată, nu. Deoarece nimeni nu-i băga în seamă, pe țărani, credea că treaba asta se putea face fără ei. Boierul, cu răbdare, îi răspunde că acele vremuri au trecut, nu mai fac boierii ce vor, acum toată lumea trebuia să ia parte la treburile țării. Toți aveau îndatori și drepturi. Moș Ioan Roată, îi zise că el tot nu a înțeles. 

     Atunci, boierul îi scoate pe toți în grădină, se așeză în mijlocul lor și îi ceru lui moș Ioan să-i aducă un bolovan foarte mare. Moș Ioan se duce, dar nu a reușit să-l aducă. Atunci boierul, trimite în ajutor, vreo câțiva țărani. Împreună au urnit bolovanul și l-au adus lângă boier. Mulțumit, boierul, le spuse că așa e cu Unirea, ce nu poate face unul, reușesc mai mulți, unindu-și forțele. Acum a crezut că au înțeles toți, dar moș Ioan, spuse că nu a înțeles. Boierul tulburat, îi cere să îi explice.

    Moș Ioan, îi spune că el ca orice boier, a dat poruncă să fie adus bolovanul, nu a pus și el umărul, așa cum zicea că treaba va fi împărțită la toți. El a înțeles că în loc să aducă, fiecare țăran piatra lui, trebuie să se unească, să aducă o stâncă, numai ei - țăranii. Atunci, ceilalți, s-au gândit că moș Ioan are dreptate. Boierul a trecut totul sub tăcere și a început cu glumele, ca să uite ce a spus moș Ioan Roată.

                              Pe săptămâna viitoare !!!👧👦