Într-un sat locuiau doi fraţi , amândoi însuraţi. Cel mare era harnic şi grijuliu însă cel mic era sărac şi avea o mulţime de copii. Fratele mai mic avea o soţie bună la suflet, iar cel mare avea o soţie zgârcită şi nu avea copii. Cel mic avea o pereche de boi buni la muncă, dar nu avea car aşa că insista mereu la fratele său să-i mai lase carul.
Soţia celui mare încerca să-l convingă să nu îi mai dea carul fratelui său deoarece îl va strica. Într-o zi , convins de soţia sa îi spuse fratelui său mai mic, să îşi vândă boii şi să-şi cumpere alţii mai mici, iar din banii rămaşi să-şi cumpere un car. Aşa a şi făcut. Îşi ia boii de frânghie înspre iarmaroc. Pe drum, Dănilă Prepeleac, că aşa i se spunea în tot satul, se întâlneşte cu un om care venea din târg cu un car nou. El îi propune să facă schimbul, să-i de-a boii şi să ia carul care mergea la vale singur. Cei doi fac schimbul. Omul cu boii pleacă spre casă iar Dănilă rămâne în drum deoarece carul nu mergea şi la deal.
Deodată vede un alt om care se ducea iute spre târg pentru a vinde o capră. Aceştia fac schimbul mai greu deoarece acesta spune că, capra lui e bună de lapte. Dănilă pleacă mai departe în urma schimbului făcut. Capra se dă greu la drum trăgând în dreapta şi-n stânga şi-napoi chinuindu-l pe Dănilă Prepeleac, dar chinul nu i- fost lung că apare un om pe drum cu o gâscă în braţe de la târg. Ei îşi dau bineţe şi Dănilă îi propune să facă schimbul. Omul cu gâsca îşi laudă marfa că este gâscan, nu gâscă. După negocieri Prepeleac mărită capra, îşi i-a gâscanul şi pleacă înspre târg.
Ajuns în târg gâscanul începe a găgăi, iar Prepeleac de gălăgie spune că îl însoară. Aşa a şi făcut. La dat în schimbul unei pungi cu baiere pe care şi-a pus-o în gât şi îşi zice: ''Dintr-o pereche de boi am rămas c-o pungă goală, măi, măi, măi, măi''.
După ce zăboveşte prin târg se întoarce acasă, poveşteşte fratelui său cum dintr-o pereche de boi s-a ales cu o pungă a pustiu. Fratele său i-a zis că este un mare nătărău. Dănilă gândindu-se la cei de acasă insistă la fratele său să-i mai dea boii şi carul pentru a aduce lemne din pădure. Fratele său îl avertizează că este pentru ultima oară.
În pădure acesta chiteşte un copac mare pe care îl taie, îl doboară în car şi peste boi pe care i-a omorât. Văzând prostia pe care a făcut-o îşi face un plan să împrumute şi iapa fratelui, să fugă în lume, să uite de nevastă şi copii. În buimăceala lui prin pădure a dat peste un eleşteu unde a văzut nişte lişiţe, lişiţe după care a aruncat cu toporul. Toporul s-a dus la fund. Ajuns la fratele lui cârpeşte o minciună precum în pădure a ploat, este mâzcă, gheaţă şi va trebuie să mâne boii călare. Fratele său plictisit de el îi dă şi iapa cu care Dănilă fuge imediat până la eleşteu şi îşi zice că acolo înalţă o mănăstire cum i-a spus fratele său că era bun de călugăr. Face o cruce din lemn, o înfige în pământ şi apoi caută lemn pentru construcţie.
Totul era bine până când iese dracul din iaz spunându-i că iazul, locul şi pădurea sunt al lor. Dracul văzând că nu se înţelege cu Dănilă se duce la Scaraoschi. Acesta mâhnit îi oferă un burduf de bani numai să plece de acolo. Pe când Dănilă îşi făcea planuri cum să plece cu banii acasă Tartorul s-a răzgândit şi propune lui Dănilă şă-şi încerce puterile. Cel ce câstigă, i-a banii. Prima probă a fost înconjurarea de trei ori a iazului cu iapa în spate. A doua probă a fost la fugă la care Dănilă s-a descurcat cu un iepure. A treia probă, trânta, i-a adus succes lui Dănilă, moş Ursilă. A patra probă propusă de drac a fost chiuitul , probă la care Dănilă a făcut-o pe surdul, nu a auzit cât de tare a chiuit dracul, se foloseşte de metode banale de-l leagă pe drac la ochi şi urechi lovindu-l îngrozitor cu o bucată de lemn. Acesta îngrozit fuge la Scaraoschi dându-i raportul.
Pe când Dănilă vrea să plece acasă cu banii , din iaz apare alt drac care-i propune altă probă: aruncarea buzduganului.
Dracul aruncă buzduganul atât de tare încât cade pe pământ peste trei zile şi trei nopţi. Dănilă a stat şi s-a gândit o zi după care i-a arătat dracului luna spunându-i că acolo locuiesc fraţii lui care au nevoie de fier să-şi potcovească caii. Buzduganul fiind moştenirea dracilor nu l-a lăsat să-l arunce.
Scaraoschi mâniat spune dracilor că cel care îl va doborâ pe Prepeleac va fi mare. Unul dintre ei se oferă să se întreacă cu Dănilă în blesteme. Toate blestemele l-au trecut pe Prepeleac numai cea cu achiul l-a durut foarte tare. Dănilă la păcălit pe drac precum că blestemele lui sunt acasă.
Ajunşi acasă Dănilă îi pune pe copii să aducă blestemurile părinteşti care erau ragila, piaptenele şi călţi. Dracul fuge de aceştia. Dănilă Prepeleac a rămas cu banii şi a trăit fericit până la bătrâneți.
