A fost cândva un moș și o babă. Moșul avea o fată frumoasă, harnică și ascultătoare, iar baba avea și ea o fată ce era urâtă, leneșă și obraznică. Pentru că era fata ei, baba nu o punea la nici o muncă, în timp ce, pe fata moșneagului o punea să facă toate muncile în gospodărie. Când venea moșul de pe unde avea treabă, baba îi ieșea în cale și-i spunea despre fiica lui că este leneșă și neascultătoare, iar moșneagul cum era un gură-cască, o credea.
Într-o zi, sătul de gura babei, moșneagul își chemă fata și-i spuse că ar fi bine să plece de acasă pentru a nu mai fi gâlceavă în casă. Fata văzând că nu are încotro, săruta mâna părintelui și pleacă în lume.
Merse ea ce merse și se întâlni cu o cățelușă bolnavă și slabă care-i ceru fetei s-o îngrijească, iar ea harnică și miloasă cum era, îngriji cățelușa până când aceasta se însănătoși. Merse mai departe și întâlni în cale un păr plin de omizi, o fântână părăsită și un cuptor ce stătea să cadă și fata le îngriji și pe acestea.
Plecă mai departe și ajunse într-o poiană verde, unde dintr-o căsuță micuță o întâmpină o băbuță blândă pe nume Sfânta Duminică. Baba îi promise că a doua zi nu va pleca cu mâinile goale de la ea, iar fata se învoi să aibe grijă de casă și de balaurii acesteia până a doua zi. În ziua următoare, baba a fost mulțumită și i-a spus fetei să urce în pod și să-și aleagă ce ladă dorește. Fata vede tot felul de lăzi în pod, una mai frumoasă ca alta, dar nefiind lacomă, o alege pe cea mai mică și cea mai urâtă și apoi pleacă către casă.
Pe drumul de întoarcere, fata se întâlnește cu cățelușa, părul, fântână și cuptorul și fiecare îi dăruiește câte ceva. Ajunsă acasă, fata deschise cutia și din ea au ies herghelii de cai, cirezi de vite și turme de oi.
Când a văzut așa, fata babei a plecat și ea în lume pentru a găsi bogății ca fata moșneagului, dar pe drum s-a întâlnit cu părul, fântână, cuptorul și cățelușa și rea cum era, fata nu le-a ajutat pe niciuna. A ajuns și la Sfânta Duminică, unde nu s-a îngrijit de casă și de balaurii acesteia, iar a doua zi a ales cea mai frumoasă ladă din podul babei.
Pe drumul de întoarcere s-a întâlnit cu părul, fântână, cuptorul și cățelușa, dar niciuna nu i-a dăruit daruri. A ajuns acasă și împreună cu baba au deschis lada, din care au ieșit o mulțime de balauri care le-au și mâncat pe amândouă. Iar moșneagul și cu fata sa au trăit liniștiți și în bogăție.
Pe săptămâna viitoare !!!👧👦
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu