Într-o vară, călătoreau doi oameni. La un moment dat, au poposit la umbră, lângă o fântână, pentru a se hrăni. Unul avea trei pâini, celălalt avea două pâini. Când au început a se ospăta, apare al treilea drumeț, care îi salută. Aceștia îl invitară la masă, drumețul se ospătă, apoi au băut apă rece din fântână și drept răsplată, le-a dat cinci lei, din întâmplare celui care avusese trei pâini.
După ce plecă drumețul, cei doi au mai zăbovit la umbră. Cel cu trei pâini, îi dădu celuilalt, doi lei motivând că a avut două pâini. Celălalt se supără, fiindcă dora să se împartă, banii jumătate. Au apărut neînțelegeri și au plecat la judecător.
Pornesc la drum către judecată. Povestesc ei pricina neînțelegerii, iar judecătorul îl întreabă pe cel cu două pâini, cât crede el că i se cuvine. Acesta răspunde că după dreptate, banii trebuiau împărțiți în două. Judecătorul răspunde că dacă e după dreptate, trebuie să mai dea un leu celui cu trei pâini. Cel cu două pâini, se arătă foarte nemulțumit, iar judecătorul îi răspunde pe înțelesul lui.
Îi întrebă dacă fiecare a mâncat pâine în mod egal, au răspuns că așa a fost. Apoi, dacă s-a împărțit fiecare pâine în trei bucăți egale, atât câți fuseseră ei. În concluzie cel cu trei pâini, ar fi avut nouă bucăți, iar cel cu două pâini, ar fi avut șase bucăți. În total au fost cincisprezece bucăți, atunci fiecare a mâncat câte cinci bucăți. Asta însemnă că cel cu trei pâini, i-a dat drumețului patru bucăți din cele nouă. Așadar, celui cu trei pâini i se cuvin, patru lei, un leu pentru fiecare bucată.
Cel cu două pâini, îi înapoie tovarășului său un leu și plecă rușinat. Cel cu trei pâini uimit de așa judecata dreaptă, zise că de-ar fi toți judecătorii așa, cei care nu au dreptate, nu ar mai veni la judecată.
„Iar societatea bună ar rămâne nebântuită.”
Pe săptămâna viitoare !!!!👦👧
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu